Cu ochii inlacrimati, am trait astazi convingerea ca uneori oamenii au capacitatea de a se juca de-a Dumezeu.Ca viata ta, sau a celor la care tii,se afla la degetul mic al celor care traiesc in mizerie morala, care se vad pentru vesnicie in varful ierarhiei si uita, deseori, ca atarnam cu totii de un fir de ata.
Am pus atata suflet in munca mea de zi cu zi incat acum simt ca se prabuseste totul.
“E lupta altora”, s-au grabit sa strige cei din jur, insa vreau sa le demonstrez ca daca un singur gest de normalitate poate schimba ceva din mizeria asta, nu ma voi da la o parte, indiferent de urmari.
Ma gandeam la copii…la copii in general si la copiii implicati in povestea asta care ma macina…Au atata curatenie in suflete, incat poate ca o singura imbratisare de-a lor ar putea curata murdaria din oameni…murdaria din noi..si dintre noi…
Azi, este a doua oara in viata mea m-am indoit ca Dumnezeu mai exista.Ca ne mai priveste de acolo de sus.
Maine, incepe saptamana mare.Cea care precede Pastele.O sa-l rog pe Dumnezeu sa-mi ierte slabiciunea si sa-mi arate ca noi doi,eu si El, numai impreuna putem reusi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu