Prin aburii de cafea as putea sa-mi revad toata viata.Asa, lin, ca pe o poveste.
In viata mea, cafeaua este demon si zeu...
Zilele sunt extrem de senine cand dimineatza incepe cu o ceasca de cafea.Zeitatea suprema!
Astazi am terminat de citit o carte primita cadou..."Cafea.Cafenele." de Michel Braudeau.Lectura, fascinanta, a fost ca o calatorie in capitalele de top ale Europei.Am fost in Venetia, la "Florian", apoi in Viena, la cafeneaua "Hawelka".
Venetienii cred despre cafenea ca este un loc de intalnire si de complot, de dezbateri intelectuale si de barfe, taramul hoinarului si al poetului.Si astazi,barbati sau femei, cautam in cafenele aventura, prietenia sau dragostea.
Spaniolii de exemplu, considerau ca sufletul cafelei nu se dezvaluie decat intre patru pereti si la umbra, intr-un cerc restans de prieteni.
Conform autorului, cafeaua a aparut in Etiopia , acum aproximativ 4000 de ani.
E gustata in toate colturile lumii si guverneaza minti intregi.Stimuleaza inteligenta si sustine creativitatea.
Cafeaua ascunde un spirit de libertate si un demon delicios, negru ca dracu, pur ca un inger, fierbinte ca iadul si dulce ca amorul...
Prin aburii de cafea vad zambete.Imi aduc aminte de diminetile cand ma trezeam langa tine.Zambeai.
Cafeaua face miracole atunci cand e savurata in doi.Leaga prietenii sau iubiri.
Si spulbera vise, le opareste cu aburii ei, in diminetile in care ceasul ticaie si pleci in goana spre o noua zi de munca, fara sa simti fiorii unui sarut de ramas-bun...
