sâmbătă, 31 octombrie 2009

LECTIA DE PROFESIONALISM


Pasiunea pt teatru care a inflorit in sufletul meu, nu m-a putut tine departe de scena.Acolo, in primul rand, unde poti sa simti cel mai bine emotia din glasul actorilor si sa citesti bucuria din ochii lor, acolo am primit o lectie de profesionalism.Cu 20 de spectatori in sala, din care jumatate erau copii de gradinitza, actorii au interpretat dumnezeieste!
Recunosc ca m-am temut la inceput ca piesa nu se va mai juca…sau ca va fi scurtata, sau ca actorii, dezamagiti ca sala nu e plina, vor interpreta superficial..GRESIT!!Vazusem piesa anterior si cunosteam bine scenariul.Nu au schimbat nimic.
Acolo unde pasiunea nu are limite, profesionalismul isi face cuib!Asta se simte.Sala s-a incalzit chiar daca era goala…ne bucuram, ca intr-o familie, de niste clipe pe care le petreceam impreuna.Ne zambeam.Copiii aplaudau din cand in cand.Zambetele lor erau aprecierea maxima a unei munci de echipa.A unui efort pornit din inima.
Recunostinta, pt o lectie de profesionalism!

marți, 6 octombrie 2009


PETALE DE DRAGOSTE
Cand am auzit sunetul telefonului am inteles ca viata mea s-a schimbat.conversatia nu am inteles-o prea bine, insa cuvantul MATUSA, imi rasuna si acum minte…la 21 de ani viata mea s-a schimbat radical.ploile nu au mai avut stropi, iernile nu au mai avut viscole si noaptea nu mi-a mai fost rece.Teodora mi-a adus lacrimi de fericire.Viata m-a suprins atunci in modul cel mai placut.Dragostea mi-a curs prin vene iar emotiile m-au coplesit.Astazi stiu ca atunci cand o tin de mana nu mi se poate intampla nimic!Imi da puterea sa cred ca maine, soarele se va ivi oricum…

In cladirea aceea veche care te primea cu raceala, am pasit cu emotii inzecite.Departe de casa, credeam despre studentie ca e un capat de lume! Scapa cine poate! O perioada asa fost, sau , poate, in seriozitatea mea, am privit lucrurile prea in detaliu.Ma macina cumplit dorul de casa, de orasul in care, stiam, ca intr-un colt departat, pe malul apei, ma asteapta brate primitoare si doua buze calde.Departarea insa nu ne-a iertat si timpul nu a mai avut rabdare.
Dar vorba englezului , “when you lose some, you win, some”, s-a adeverit…si atunci am acceptat sa impart locul din clasa cu cineva.Cand mi-a aruncat prima foaie mazgalita cu porcarii, am zambit! Era in timpul cursului si am inteles ca s-a plictist! De un profesor fara tact, de aceeasi istorie neinteresanta, de o viata care i-a adus si neplaceri si de problemele de zi cu zi cu care incerca sa se lupte.Treptat, discutiile noatre au prins mireasma de cafea si prietenia care s-a legat a fost ravasitoare.Sofi mi-a fost mult timp si mama si tata si sora si frate, uneori colega alteori model.Ambitia de a fi mereu sus m-a facut sa o insotesc peste tot.
Astazi e MAMICA(suprema victorie a unei femei )…cuvintele sunt de prisos….ma inclin!!!

Despre dragostea aceea dupa care alergam o viata, as putea scrie rauri de cuvinte.Mai am parfumul tau in vene dar locul in inima e gol! Viata mi-a demonstrat ca cine are mentalitate de invingator, trece peste toate….
cry me a river…

vineri, 2 octombrie 2009


SUFLETUL DANSEAZA

Sufletul danseaza…

Sunt fericita! Rar mi se intampla sa spun asta, dar astazi sunt fericita!

m-am imbogatit !

cand s-au stins reflectoarele si a inceput ritmul senzual al tangoului, am incremenit.am pus mana pe scaunul de langa mine.te cautam.apoi am vazut privirea din ochii lui si mana ei cum ii mangaia parul.sufletul mi s-a deshis.se pregatea de sarbatoare.azi mi-am sarbatorit inima.i-am oferit prin urmare tot ce am putut mai bun:.linitste, senzualitate, dragoste, muzica si zambet.

Nu cu mult timp in urma, am descoperit pasiunea de a merge la teatru.Astazi, insa, am avut parte de teatru si dans…de multa pasiune. De daruire.azi m-am dezlipit de scaun si am dansat deasupra tutror.sufletul imi dansa…spectatorii erau orbiti sa ceea ce vedeau pe scena.stateau neclintiti si priveau.corpul nu mai reactiona la nici un stimul. Cu mult talent, cuplul de actori isi interpreta rolul.a inceput din nou muzica.mana lui aluneca pe piciorul ei si buzele lor s-au intalnit.dansul iubirii s-a terminat in aplauzele publicului.

Cand se sting luminile si incepe piesa, imi pierd identitatea.sunt un simplu spectator, extrem de fidel, care se hraneste cu ce se serveste acolo.acolo ma vindec de boli, acolo imi gasesc racoarea in zilele de vara, acolo alung viscolul din viata mea. Teatrul ma imbogateste si imi deschide toti porii.respir mai usor acolo.viata are alt sens.

Invit sufletul sa coboare inapoi. Muzica se opreste.luminile se aprind. Actorii se inclina.Ma ridic in picioare sa aplaud…iau esenta de fericire si ma strecor spre iesire.o bag in suflet, nu o impart cu nimeni!

hmm…sufletul danseaza pe strazile pustii…