Pasiunea pt teatru care a inflorit in sufletul meu, nu m-a putut tine departe de scena.Acolo, in primul rand, unde poti sa simti cel mai bine emotia din glasul actorilor si sa citesti bucuria din ochii lor, acolo am primit o lectie de profesionalism.Cu 20 de spectatori in sala, din care jumatate erau copii de gradinitza, actorii au interpretat dumnezeieste!
Recunosc ca m-am temut la inceput ca piesa nu se va mai juca…sau ca va fi scurtata, sau ca actorii, dezamagiti ca sala nu e plina, vor interpreta superficial..GRESIT!!Vazusem piesa anterior si cunosteam bine scenariul.Nu au schimbat nimic.
Acolo unde pasiunea nu are limite, profesionalismul isi face cuib!Asta se simte.Sala s-a incalzit chiar daca era goala…ne bucuram, ca intr-o familie, de niste clipe pe care le petreceam impreuna.Ne zambeam.Copiii aplaudau din cand in cand.Zambetele lor erau aprecierea maxima a unei munci de echipa.A unui efort pornit din inima.
Recunostinta, pt o lectie de profesionalism!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu