marți, 6 octombrie 2009


PETALE DE DRAGOSTE
Cand am auzit sunetul telefonului am inteles ca viata mea s-a schimbat.conversatia nu am inteles-o prea bine, insa cuvantul MATUSA, imi rasuna si acum minte…la 21 de ani viata mea s-a schimbat radical.ploile nu au mai avut stropi, iernile nu au mai avut viscole si noaptea nu mi-a mai fost rece.Teodora mi-a adus lacrimi de fericire.Viata m-a suprins atunci in modul cel mai placut.Dragostea mi-a curs prin vene iar emotiile m-au coplesit.Astazi stiu ca atunci cand o tin de mana nu mi se poate intampla nimic!Imi da puterea sa cred ca maine, soarele se va ivi oricum…

In cladirea aceea veche care te primea cu raceala, am pasit cu emotii inzecite.Departe de casa, credeam despre studentie ca e un capat de lume! Scapa cine poate! O perioada asa fost, sau , poate, in seriozitatea mea, am privit lucrurile prea in detaliu.Ma macina cumplit dorul de casa, de orasul in care, stiam, ca intr-un colt departat, pe malul apei, ma asteapta brate primitoare si doua buze calde.Departarea insa nu ne-a iertat si timpul nu a mai avut rabdare.
Dar vorba englezului , “when you lose some, you win, some”, s-a adeverit…si atunci am acceptat sa impart locul din clasa cu cineva.Cand mi-a aruncat prima foaie mazgalita cu porcarii, am zambit! Era in timpul cursului si am inteles ca s-a plictist! De un profesor fara tact, de aceeasi istorie neinteresanta, de o viata care i-a adus si neplaceri si de problemele de zi cu zi cu care incerca sa se lupte.Treptat, discutiile noatre au prins mireasma de cafea si prietenia care s-a legat a fost ravasitoare.Sofi mi-a fost mult timp si mama si tata si sora si frate, uneori colega alteori model.Ambitia de a fi mereu sus m-a facut sa o insotesc peste tot.
Astazi e MAMICA(suprema victorie a unei femei )…cuvintele sunt de prisos….ma inclin!!!

Despre dragostea aceea dupa care alergam o viata, as putea scrie rauri de cuvinte.Mai am parfumul tau in vene dar locul in inima e gol! Viata mi-a demonstrat ca cine are mentalitate de invingator, trece peste toate….
cry me a river…

2 comentarii:

  1. Model? Deja e prea mult pt mine.....
    Si tu mi-ai fost o prietena adevarata cum rar mai gasesti.. Iti simt lipsa in fiecare zi.. Mi-e dor de tine, de cafeaua de la Miorita si de micile noastre barfe...

    RăspundețiȘtergere
  2. Da...Mioritza a ramas in suflet ca un templu al studentiei noastre...

    RăspundețiȘtergere