PASIUNI

in viata suntem intr-o permanenta cautare.Oamenii obisnuiesc sa spuna ca s-au nascut cu cateva pasiuni si deseori le impartasesc celorlalti.
Imi place sa ma separ de ei si sa-i privesc...ii ascult, dar cred ca se insala.si de data aceasta.pasiunile ti le formezi in calatoria vietii dupa ce regasesti in anumite obiecte, activitati sau locuri, esenta unui zambet nefortat.
e ca si atunci cand te duci iarna la mare si stand fatza in fatza cu ea, iti dai seama ca iti este tare dor...ti-e dor de mare.de imbratisarea valurilor si de sarutul primit candva pe buzele sarate. ai facut o pasiune pt mare si astepti urmatoarea vara ca sa=i spui marii ca nu mai poti traii fara ea
mai jos, ma las descoperita si imi expun doua din pasiunile mele:parfumurile si ceasurile.

Parfumul te-a convins atunci sa ma saruti pe buzele sarate si de atunci in fiecare vara, marea miroase la fel.
Iar ceasul, e pasiune si dependenta. am cateva si le privesc pe toate cu aceeasi incantare.unul singur s-a oprit intr-o clipa inghetzata in trecut, atunci cand am renuntat sa privim amandoi in aceeasi directie...

Lucian Blaga

Vei plânge mult ori vei zâmbi?

Eu
nu mă căiesc,
c-am adunat în suflet şi noroi-
dar mă gândesc la tine.
Cu gheare de lumină
o dimineaţă-ţi va ucide-odată visul,
că sufletul mi-aşa curat,
cum gândul tău il vrea,
cum inima iubirii tale-l crede.
Vei plânge mult atunci ori vei ierta?
Vei plânge mult ori vei zâmbi
de razele acelei dimineţi,
în care eu ţi-oi zice fără umbră de căinţă:
"Nu ştii, ca numa-n lacuri cu noroi pe fund cresc nuferi?"

Moment intim...

Pe Dana Nalbaru am apreciat-o intotdeauna pt profunzimea versurilor sale, pt vocea extraordinara si pt ca prin intermdiul ei, muzica a ramas intotdeauna o forma de manifestare a artei.cea mai frumoasa dintre forme...
Melodia asta insa are darul ciudat de a ma face ca dupa primele 2-3 versuri sa nu ma mai gandesc la actul artistic in sine, ci la TINE....inca o data, cuvintele imi invadeaza mintea si imi demonstreaza ca inimii nu poti sa-i dictezi!

SUBLIM...

Traiti-va viata, nu alergati dupa ea!
“Am fost doua saptamani la munte.E greu sa stai fata in fata cu muntele.Tu singur si el.Greu.E greu sa te intalnesti pe tine.Cu fricile, cu singuratatile si neputintele si mai ales cu efemeritatea ta.Hmm..si totusi ce eliberare sa stii ca intr-o zi nu va mai exista absolut nimic.Nici muntele asta impertinent, care pune intrebari dureroase…”
“mi-e dor de foarte multe lucruri pe care nu le mai gasesc in jurul meu.Mi-e dor de oameni delicati si buni.De oameni destepti si generosi.De educatie si traditie.Mi-e dor de bun simt si bunavointa.”

Nu stiu ce inseamna sa ajungi un mare scriitor.Nu sunt in masura sa critic, sa judec, sa etichetez.Insa Oana Pellea a deschis usa sufletului ei si ne-a invitat pe toti acolo.Ca un mare artist ce s-a dovedit a fi, ne-a explicat cat de simpla e viata si cat de mult o complicam noi.Ne –a aratat ca fuga noastra dupa non-valori ne costa si atunci nu avem dreptul sa mai lacrimam ca vrem un loc mai frumos in care sa ne gaseasca dimineatza.
Nu am cunoscut-o nciodata.Nu am avut fericita ocazie de a o vedea pe scena, “acasa” la ea.Nu am privit-o niciodata in ochi…insa intre paginile “Jurnalului”, mi-a dezvaluit o lectie de viata impresionanta.
Si mi-a dat un sfat pe care o sa-l urmez cu religiozitate:”Traiti-va viata, nu alergati dupa ea…”
Multumesc, Oana Pellea.