Traiti-va viata, nu alergati dupa ea!
“Am fost doua saptamani la munte.E greu sa stai fata in fata cu muntele.Tu singur si el.Greu.E greu sa te intalnesti pe tine.Cu fricile, cu singuratatile si neputintele si mai ales cu efemeritatea ta.Hmm..si totusi ce eliberare sa stii ca intr-o zi nu va mai exista absolut nimic.Nici muntele asta impertinent, care pune intrebari dureroase…”
“mi-e dor de foarte multe lucruri pe care nu le mai gasesc in jurul meu.Mi-e dor de oameni delicati si buni.De oameni destepti si generosi.De educatie si traditie.Mi-e dor de bun simt si bunavointa.”
Nu stiu ce inseamna sa ajungi un mare scriitor.Nu sunt in masura sa critic, sa judec, sa etichetez.Insa Oana Pellea a deschis usa sufletului ei si ne-a invitat pe toti acolo.Ca un mare artist ce s-a dovedit a fi, ne-a explicat cat de simpla e viata si cat de mult o complicam noi.Ne –a aratat ca fuga noastra dupa non-valori ne costa si atunci nu avem dreptul sa mai lacrimam ca vrem un loc mai frumos in care sa ne gaseasca dimineatza.
Nu am cunoscut-o nciodata.Nu am avut fericita ocazie de a o vedea pe scena, “acasa” la ea.Nu am privit-o niciodata in ochi…insa intre paginile “Jurnalului”, mi-a dezvaluit o lectie de viata impresionanta.
Si mi-a dat un sfat pe care o sa-l urmez cu religiozitate:”Traiti-va viata, nu alergati dupa ea…”
Multumesc, Oana Pellea.
frumos...foarte frumos
RăspundețiȘtergere