CRACIUN FERICIT!

De Craciun,sper ca dorintele voastre sa se implineasca si macar pret de o clipa, sa fiti fericiti!
Sarutari sub vasc si imbratisari cu miros de brad...LA MULTI ANI!

FREAMAT SEZONIER

E iarna..azi m-au atins primii fulgi de zapada.Ii priveam infrigurata.Mi-ar fi placut ca macar ei sa aiba puterea sa aduca inapoi momente din copilarie.Sa fim dinn ou la fel ca atunci cand tata imi pregatea sania, lustruind-o ca intr-un ritual de sarbatoare, pt intaiul botez al zapezii.
O simt si pe mama care avea intotdeauna grija sa am caciula destul de groasa si nasul acoperit.
Aud voci..NU! un e galagia aceea despre care puteai crede ca e provocata de un grup neastamparat.Nu! E bucuria unor suflete de copii care vad in fulgi libertatea…
Saniutza te poate duce iute ca vantul!acolo unde pana acum. nu ti-a fost permis nici macar sa visezi.Ma gandeam sa ma scutur o clipa de haina maturitatii si sa stau, pret de o zi, de vorba cu amicul meu, cel mai proaspat intrat in lista de “cunostinte apropiate”…
S-a prezentat cu un nume ciudat”2010”!, dar nu m-am amuzat, sa nu-l supar.Teama de necunoscut m-ar fi impiedicat sa-mi exprim liber sentimentele, si de aceea i-am promis ca-i voi lasa aici temerile si izbanzile mele…
“Stimate domnule 2010”, mi-am inceput eu discursul…
“Am realizat de curand ca viata iti ofera de cele mai multe ori lucrurile la care te astepti cel mai putin.Dorintele arzatoare, cele care te-ar face sa te plafonzi intr.-o viata implinita nu se indeplinesc niciodata.De aceea, stimate amic, te rog sa-mi asculti cu atentie plansetul:iti multumesc pt pasiunea cu care m-au cadorisit fratii tai, 2008 si 2009, in ceea ce priveste meseria pe care o am, dar te rog pe tine, ca pe viitor sa n-mi mai dai prilejul de a cunoaste scoli primitoare si copii lipiciosi de la care sa plec intr.-o buna zi ingenuncheata de plansetul amar al inimii.
Te rog la fel de insistent, stimabile,sa dai alt traseu berzelor care plimba nepoti si nepoate…
Lasa-ma pe mine sa ma bucur de simplitatea vietii si de monotonia ei fara sa am alaturi un suflet minunat si doi ochi curiosi care ma privesc cu caldura de fiecare data.Da-mi seri linistite de vara in care sa nu mai fiu nevoita sa ma plimb in parcuri pline de copii. Ierni fara zapada in care sa nu mai am cu ce sa ma bulgaresc si de ce sa retraiesc clipele copilariei, da-mi parinti nepasatori in fata problemelor mele si un tata care sa stea mereu plecat, pt ca sarbatorile ar fi mai putin costisitoare cand le petreci singur.
Sterge-mi, stimate prieten, dorul din suflet care fuge de multe ori este ape si se ascunde in Galati, acolo unde am gasit prietenia fara limite.Tine-o departe pe cea de care ma leaga anii studentiei mele cu mireasma de cafea si arunca valurile inspre mal astfel incat tercerea peste Dunare sa fie imposibila.
Taie toti brazii si arde-i, nu vreau sa vad podoabe care sa-l alinte;nu-mi da elevi care sa ma adore, nu-mi da revelioane de neuitat si nici colindatori care sa ma emotioneze.
Si daca tu, stimate domn 2010, vrei sa mentinem aprinsa flacara prieteniei dintre noi, nu-mi da iubiri nebune, patimase, nu-mi da truputi fierbinti care sa-mi incalzeasca asternutul in serile de iarna, amana rasaritul de soare, pe care doar el avea puterea sa-l aduca pe cer si sterge definitiv apusul, care ma gasea mereu in bratele lui.
Fa o magie si arunca dragostea la cosul uitarii si nu-mi mai da seri de Craciun cu sarutari sub vasc si inele pe deget…
Asa i-am spus prietenului meu, 2010, dar mi-a transmis sec ca prietenii adevarati sunt cei care stiu sa asculte nu cei care promit ca pot sa-ti gaseasca rezolvare la orice problema!Asa ca un cred ca dorintele mele se vor implini…
La buna vedere!

Picaturi din trecut

raspunde-mi: cine-s mai frumosi...?! oamenii... ploaia...?!?

DEMONI ABURINZI

Prin aburii de cafea as putea sa-mi revad toata viata.Asa, lin, ca pe o poveste.
In viata mea, cafeaua este demon si zeu...
Zilele sunt extrem de senine cand dimineatza incepe cu o ceasca de cafea.Zeitatea suprema!
Astazi am terminat de citit o carte primita cadou..."Cafea.Cafenele." de Michel Braudeau.Lectura, fascinanta, a fost ca o calatorie in capitalele de top ale Europei.Am fost in Venetia, la "Florian", apoi in Viena, la cafeneaua "Hawelka".
Venetienii cred despre cafenea ca este un loc de intalnire si de complot, de dezbateri intelectuale si de barfe, taramul hoinarului si al poetului.Si astazi,barbati sau femei, cautam in cafenele aventura, prietenia sau dragostea.
Spaniolii de exemplu, considerau ca sufletul cafelei nu se dezvaluie decat intre patru pereti si la umbra, intr-un cerc restans de prieteni.
Conform autorului, cafeaua a aparut in Etiopia , acum aproximativ 4000 de ani.
E gustata in toate colturile lumii si guverneaza minti intregi.Stimuleaza inteligenta si sustine creativitatea.
Cafeaua ascunde un spirit de libertate si un demon delicios, negru ca dracu, pur ca un inger, fierbinte ca iadul si dulce ca amorul...

Prin aburii de cafea vad zambete.Imi aduc aminte de diminetile cand ma trezeam langa tine.Zambeai.
Cafeaua face miracole atunci cand e savurata in doi.Leaga prietenii sau iubiri.
Si spulbera vise, le opareste cu aburii ei, in diminetile in care ceasul ticaie si pleci in goana spre o noua zi de munca, fara sa simti fiorii unui sarut de ramas-bun...

DESPRE (fiecare dintre ) NOI

Running back through the fire
When there`s nothing left to save
It`s like chasing the very last train
When it`s too late ...

Sufletul e in coma

Sunt multi oameni in jurul meu, in a caror casa exista intotdeauna cineva care sa le spuna "buna dimineata".Eu inca astept "O 9 ZI"...

LECTIA DE PROFESIONALISM

Pasiunea pt teatru care a inflorit in sufletul meu, nu m-a putut tine departe de scena.Acolo, in primul rand, unde poti sa simti cel mai bine emotia din glasul actorilor si sa citesti bucuria din ochii lor, acolo am primit o lectie de profesionalism.Cu 20 de spectatori in sala, din care jumatate erau copii de gradinitza, actorii au interpretat dumnezeieste!
Recunosc ca m-am temut la inceput ca piesa nu se va mai juca…sau ca va fi scurtata, sau ca actorii, dezamagiti ca sala nu e plina, vor interpreta superficial..GRESIT!!Vazusem piesa anterior si cunosteam bine scenariul.Nu au schimbat nimic.
Acolo unde pasiunea nu are limite, profesionalismul isi face cuib!Asta se simte.Sala s-a incalzit chiar daca era goala…ne bucuram, ca intr-o familie, de niste clipe pe care le petreceam impreuna.Ne zambeam.Copiii aplaudau din cand in cand.Zambetele lor erau aprecierea maxima a unei munci de echipa.A unui efort pornit din inima.
Recunostinta, pt o lectie de profesionalism!

PETALE DE DRAGOSTE
Cand am auzit sunetul telefonului am inteles ca viata mea s-a schimbat.conversatia nu am inteles-o prea bine, insa cuvantul MATUSA, imi rasuna si acum minte…la 21 de ani viata mea s-a schimbat radical.ploile nu au mai avut stropi, iernile nu au mai avut viscole si noaptea nu mi-a mai fost rece.Teodora mi-a adus lacrimi de fericire.Viata m-a suprins atunci in modul cel mai placut.Dragostea mi-a curs prin vene iar emotiile m-au coplesit.Astazi stiu ca atunci cand o tin de mana nu mi se poate intampla nimic!Imi da puterea sa cred ca maine, soarele se va ivi oricum…

In cladirea aceea veche care te primea cu raceala, am pasit cu emotii inzecite.Departe de casa, credeam despre studentie ca e un capat de lume! Scapa cine poate! O perioada asa fost, sau , poate, in seriozitatea mea, am privit lucrurile prea in detaliu.Ma macina cumplit dorul de casa, de orasul in care, stiam, ca intr-un colt departat, pe malul apei, ma asteapta brate primitoare si doua buze calde.Departarea insa nu ne-a iertat si timpul nu a mai avut rabdare.
Dar vorba englezului , “when you lose some, you win, some”, s-a adeverit…si atunci am acceptat sa impart locul din clasa cu cineva.Cand mi-a aruncat prima foaie mazgalita cu porcarii, am zambit! Era in timpul cursului si am inteles ca s-a plictist! De un profesor fara tact, de aceeasi istorie neinteresanta, de o viata care i-a adus si neplaceri si de problemele de zi cu zi cu care incerca sa se lupte.Treptat, discutiile noatre au prins mireasma de cafea si prietenia care s-a legat a fost ravasitoare.Sofi mi-a fost mult timp si mama si tata si sora si frate, uneori colega alteori model.Ambitia de a fi mereu sus m-a facut sa o insotesc peste tot.
Astazi e MAMICA(suprema victorie a unei femei )…cuvintele sunt de prisos….ma inclin!!!

Despre dragostea aceea dupa care alergam o viata, as putea scrie rauri de cuvinte.Mai am parfumul tau in vene dar locul in inima e gol! Viata mi-a demonstrat ca cine are mentalitate de invingator, trece peste toate….
cry me a river…

SUFLETUL DANSEAZA

Sufletul danseaza…

Sunt fericita! Rar mi se intampla sa spun asta, dar astazi sunt fericita!

m-am imbogatit !

cand s-au stins reflectoarele si a inceput ritmul senzual al tangoului, am incremenit.am pus mana pe scaunul de langa mine.te cautam.apoi am vazut privirea din ochii lui si mana ei cum ii mangaia parul.sufletul mi s-a deshis.se pregatea de sarbatoare.azi mi-am sarbatorit inima.i-am oferit prin urmare tot ce am putut mai bun:.linitste, senzualitate, dragoste, muzica si zambet.

Nu cu mult timp in urma, am descoperit pasiunea de a merge la teatru.Astazi, insa, am avut parte de teatru si dans…de multa pasiune. De daruire.azi m-am dezlipit de scaun si am dansat deasupra tutror.sufletul imi dansa…spectatorii erau orbiti sa ceea ce vedeau pe scena.stateau neclintiti si priveau.corpul nu mai reactiona la nici un stimul. Cu mult talent, cuplul de actori isi interpreta rolul.a inceput din nou muzica.mana lui aluneca pe piciorul ei si buzele lor s-au intalnit.dansul iubirii s-a terminat in aplauzele publicului.

Cand se sting luminile si incepe piesa, imi pierd identitatea.sunt un simplu spectator, extrem de fidel, care se hraneste cu ce se serveste acolo.acolo ma vindec de boli, acolo imi gasesc racoarea in zilele de vara, acolo alung viscolul din viata mea. Teatrul ma imbogateste si imi deschide toti porii.respir mai usor acolo.viata are alt sens.

Invit sufletul sa coboare inapoi. Muzica se opreste.luminile se aprind. Actorii se inclina.Ma ridic in picioare sa aplaud…iau esenta de fericire si ma strecor spre iesire.o bag in suflet, nu o impart cu nimeni!

hmm…sufletul danseaza pe strazile pustii…

Septembrie...

Intotdeauna am simtit ca debutul lui septembrie aduce cu el finalul...ne scuturam de nisip, de vise, ne indepartam de stelele in care ne-am lasat dorintele. Mai simt pe buze gustul sarat cu care ma iesit din mare in ultimele clipe ale verii...mai privesc uneori, nostalgica, cerul senin care m-a insotit in drumetiile mele montane. Dar timpul nu are rabdare...Dimineata, m-a trezit mirosul de cafea proaspata.insa data din calendar nu mi-a permis sa o beau in tihna. E SEPTEMBRIE!un nou inceput...timpul incepe din nou sa conteze!

intotdeauna mi-a placut apa...sub toate formele ei...mai ales lacul!linistea pe care apa o aduce in sufletul meu e incomparabila cu vreo alta traire experimentata in viata asta!zi de zi, ceas de ceas, sunt insotita de zgomote.oamenii se agita, masinile gonesc sub indrumarea unor soferi nervosi, copiii plang, sefii tipa, familia se agita, eu ma simt presata de timp.in concluzie am cautat linistea..tacerea...coltul de rai.
intr-un colt din tarisoara noastra expusa in mod abuziv ca fiind neprimitoare, intr-un loc in care oamenii au uitat de ceasuri, de internet , de televiziune prin cablu si de telefonul mobil,am gasit podul care duce spre coltul de rai.am zabovit acolo in speranta ca toate toxinele sufletului se vor pierde in aer, ca un manunchi de baloane de heliu, in speranta ca timpul, se va opri in loc doar pt mine, fie macar si pt cateva secunde...mi-erau de-ajuns!
mi-am lasat acolo tristetile si mi-am umplut sufletul cu picaturi de bucurie...copiii zambeau!oamenii erau frumosi, indragostitii se tineau de mana, linistea ma calma!
ieri, cand batea vantul, ma gandeam la tristetile mele azvarlite pe pod, cu siguranta ca au cazut in apa.....pe podul acela te-am lasat si pe tine...ma chinuiam de atata timp sa te pierd, sa te alung, sa te exfoliezi de pe pielea mea si sa ma eliberezi...ieri, vantul era puternic...! azi, alti ochii imi provoaca un zambet timid.
ma mai gandesc uneori si la pod..ma bucur ca el tine doar pana la jumatatea lacului;astfel sunt sigura ca nu mai pot alerga spre tine niciodata, nu am cum sa ajung! stiu bine ca nici tu nu te vei mai intoarce, risti sa cazi in apa...ai grija:acolo sunt toate tristetile mele, spulberate de vant....eu te-am lasat departe si privesc , pe mal, zambete de copil......

de seara...

ambiental

cand te astepti mai putin, viata iti ofera suprize nebanuite...acolo, pe o limba de pamant din mijlocul marii, mi-am lasat emotia de a vedea marea pt ultima data pe anul asta...am intalnit acolo oameni relaxati si zambete de copil.sulina imi aduce in suflet o liniste pe care nu o gasesc decat foarte rar, in alte locuri...si imi trezeste niste amintiri pe care nu vreau sa le uit vreodata!!

27...

27 de anisori...e ceva!
drept recompensa ca am rezistat atatia ani pe baricade, fara sa-mi pierd sufletul sau mintile, mi-am daruit de ziua mea, un....BLOG!desi nu sunt o experta in ale tehnologiei, cred ca am puterea sa invat din mers...
multumesc si celor care de ziua mea, si-au facut timp sa se gandeasca la mine cateva secunde sau minute in care puteau face ceva mai pretios!kissUall!!