IUBIM

Am scos capul din mocirla.Imi curge si fardul care se prelinge sub lacrima neputintei.Totul e confuz.Cand viata e urata, apasatoare sau nepasatoare, inchid televizorul iar telecomnda imi da impresia naiva ca butonul rosu poate opri timpul in loc si poate stopa toate nenorocirile din tara asta.
Ma detasez si ma relaxez.....

“Iubim”..., se numeste trilogia care ma trezeste.Care imi straneste emotie.
Imi declanseaza curiozitati pe care trebuie sa mi le alin.

“Viaţa fiecăruia dintre noi. Viaţa aceasta în care iubim. Torturaţi de griji şi nelinişti, iubim. Cu simţurile zdrobite şi sufletul vraişte, iubim. Înălţaţi la stele şi prăbuşiţi în noroi, iubim. Egoişti, cu inima scrijelită de patimi şi gelozie, iubim. Viaţa arată adesea mult mai prost decât literatura. Iubim.”
Octav Dessila

stateam pe o stanca, la marginea lumii, si ne faceam promisiuni.Acum nu mai analizez vorbele oamenilor ci ochii lor.si de cate ori apare melodia asta in viata mea, imi vine in minte o privire ...de neuitat!

In cautarea inimii

Numai cine ajunge la Balcic, intelege de ce regina Maria a tinut neaparat ca inima sa sa ramana acolo, la malul Marii Negre, in castelul in care si-a trait ultimii ani din viata.
Popasul in istorie mi-a adus o mare bucurie; exact ca atunci cand un copil isi primeste, dupa multe insistente, jucaria preferata.
Cand m-am retras din gradina superba a castelului,am mai privit inca o data marea si ma gandeam, cu invidie, recunosc, la norocul pe care il au cei cu "sange albastru", intrucat isi pot alege locul de odihna al inimii...
Cei care stiu sa asculte povestea uneor valuri triste, de la capatul scarilor vechi, cu miros de istorie zbuciumata, pot afla lucruri pe care istoria le-a ascuns acolo, departe de cei care nu stiu sa-si aprecieze valorile trecutului.Si bine a facut.

Daca ai putea sa alegi un loc special in care inima sa ti se odihneasca pe vecie, unde ar trebui sa te caut?

Apus, proaspat, de soare

Pentru cei care isi fac timp si curaj sa astepte visele devin realitate.Toata zbaterea, tristetile si framantarile mele au ramas in spatele unei usi….Dincolo de ea, se afla cel mai mare vis al meu, implinit:o casa noua!!!
Desi viata mea abia acum incepe, simt o liniste interioara profunda si o bucurie imensa care ma face indiferenta fata de tot ce se intampla in jurul meu…
Am in suflet intiparita imaginea unui apus proaspat care a luat cu el toate nedreptatile lumii!
Iar astazi, a inceput o noua viata, cu alte ganduri, cu alte vise si cu proiectia unui rasarit de soare care a intrat indraznet in dormitorul meu pt a ma face sa deschid ochii, intr-o noua viata, zambind!

Atunci cand crezi in Dumnezeu, nu esti singur…

Obsesie...

Ador melodia asta pt ca versurile ei trezesc din amorteala un suflet pietrificat!
Am vizionat clipul cu inima deschisa, dar i-am ascultat sfatul Rihannei:"close your eyes, sometimes it helps..."

CADERE LIBERA...

Cu ochii inlacrimati, am trait astazi convingerea ca uneori oamenii au capacitatea de a se juca de-a Dumezeu.Ca viata ta, sau a celor la care tii,se afla la degetul mic al celor care traiesc in mizerie morala, care se vad pentru vesnicie in varful ierarhiei si uita, deseori, ca atarnam cu totii de un fir de ata.
Am pus atata suflet in munca mea de zi cu zi incat acum simt ca se prabuseste totul.
“E lupta altora”, s-au grabit sa strige cei din jur, insa vreau sa le demonstrez ca daca un singur gest de normalitate poate schimba ceva din mizeria asta, nu ma voi da la o parte, indiferent de urmari.
Ma gandeam la copii…la copii in general si la copiii implicati in povestea asta care ma macina…Au atata curatenie in suflete, incat poate ca o singura imbratisare de-a lor ar putea curata murdaria din oameni…murdaria din noi..si dintre noi…
Azi, este a doua oara in viata mea m-am indoit ca Dumnezeu mai exista.Ca ne mai priveste de acolo de sus.
Maine, incepe saptamana mare.Cea care precede Pastele.O sa-l rog pe Dumnezeu sa-mi ierte slabiciunea si sa-mi arate ca noi doi,eu si El, numai impreuna putem reusi!

Despre dragoste: pana la cer si inapoi...

Ceasul ticaie in fiecare dimineata mult mai matinal decat creierul meu accepta debutul unei zile noi.Din patul gol ma arunc spre ceasca de cafea.ea imi intelege toate toanele de peste zi…”o sa fie o zi grea”, i-am spus…si ca de obicei si-a dat silita sa ma binedispuna.
Arunc o privire peste cd -ul cu muzica ce aseara reusise sa ma desprinda de realitate, insa in clipa urmatoare ma gandesc ca nu mai e timp de privit in urma..Masina e in fatza scarii: incepe o noua zi.Alaturi de mine merg oameni pe care nu-i cunosc.Ii stiu de foarte putin timp.
Intotdeauna ziua incepe cu o discutie banala, despre profesie, despre vremea de afara sau despre provocarile pe care viata ni le arunca in cotidian.
Pe bancheta din spate, colegul cel tanar imi explica despre increderea lui intr-o lume perfecta.”e ,copil inca”, imi spun deseori in gand , insa din respect, il ascult in continuare…astazi frazele lui nu au mai avut finalitate. Cuvintele s-au imprastiat prin masina pt ca ochii mi-au zburat la un peisaj superb:o barza si perechea sa isi aranjau cuibul de dimineatza.Mi-am adus aminte de vorba cuiva cunoscut, care imi spunea ca cine vede o pereche de berze isi va gasi perechea de curand…insa trec peste superstitia asta, o acopar cu un zambet si continui sa le admir prin oglinda.
Simt un sentiment extraordinar atunci cand vad ca natura se lasa descoperita. De multe ori nu avem ochi sa privim minunile pe care ni le ofera, pt ca suntem prea preocupati sa ne plangem soarta.
Intre timp, berzele si-au luat zborul, doar ca imi arate ce inseamna cu adevarat libertatea. Recunosc, in sinea mea, ca le invidiez. Dragostea si libertatea sunt doua lucruri dupa care am tanjit mereu. Nu cred ca fara ele putem fi intregi.
Le-am urmarit zborul pana cand s-au pierdut in departare.”Oare unde se duc?”, ma intrebam. Berzele nu stau niciodata ca noi, cu fazta la trecut si cu fundul catre viitor.un nou anotimp e un nou inceput si o lupta pt supravietuire.
Si cred ca nici nu mai conteaza unde ajung…cat de departe, sau cat de aproape…
Sunt convinsa ca maine, rasaritul soarelui ii va gasi -n acelasi cuib pe amandoi!

Punct!

un film cu o poveste impresionanta...o recomandare in miez de noapte.
"American Beauty".

cu el am incheiat inca in weekend.multe emotii pe finalul acesta de saptamana;
sunt fericita ca am castigat o prietena,lucru care imi se intampla cam o data la 10 ani, insa am si primit, culmea, o lectie dura: mi-am dat seama in sfarsit ca e adevarat:ochii care nu se vad, chiar se uita!
asa am simtit...

PASIUNI

in viata suntem intr-o permanenta cautare.Oamenii obisnuiesc sa spuna ca s-au nascut cu cateva pasiuni si deseori le impartasesc celorlalti.
Imi place sa ma separ de ei si sa-i privesc...ii ascult, dar cred ca se insala.si de data aceasta.pasiunile ti le formezi in calatoria vietii dupa ce regasesti in anumite obiecte, activitati sau locuri, esenta unui zambet nefortat.
e ca si atunci cand te duci iarna la mare si stand fatza in fatza cu ea, iti dai seama ca iti este tare dor...ti-e dor de mare.de imbratisarea valurilor si de sarutul primit candva pe buzele sarate. ai facut o pasiune pt mare si astepti urmatoarea vara ca sa=i spui marii ca nu mai poti traii fara ea
mai jos, ma las descoperita si imi expun doua din pasiunile mele:parfumurile si ceasurile.

Parfumul te-a convins atunci sa ma saruti pe buzele sarate si de atunci in fiecare vara, marea miroase la fel.
Iar ceasul, e pasiune si dependenta. am cateva si le privesc pe toate cu aceeasi incantare.unul singur s-a oprit intr-o clipa inghetzata in trecut, atunci cand am renuntat sa privim amandoi in aceeasi directie...

Lucian Blaga

Vei plânge mult ori vei zâmbi?

Eu
nu mă căiesc,
c-am adunat în suflet şi noroi-
dar mă gândesc la tine.
Cu gheare de lumină
o dimineaţă-ţi va ucide-odată visul,
că sufletul mi-aşa curat,
cum gândul tău il vrea,
cum inima iubirii tale-l crede.
Vei plânge mult atunci ori vei ierta?
Vei plânge mult ori vei zâmbi
de razele acelei dimineţi,
în care eu ţi-oi zice fără umbră de căinţă:
"Nu ştii, ca numa-n lacuri cu noroi pe fund cresc nuferi?"

Moment intim...

Pe Dana Nalbaru am apreciat-o intotdeauna pt profunzimea versurilor sale, pt vocea extraordinara si pt ca prin intermdiul ei, muzica a ramas intotdeauna o forma de manifestare a artei.cea mai frumoasa dintre forme...
Melodia asta insa are darul ciudat de a ma face ca dupa primele 2-3 versuri sa nu ma mai gandesc la actul artistic in sine, ci la TINE....inca o data, cuvintele imi invadeaza mintea si imi demonstreaza ca inimii nu poti sa-i dictezi!

SUBLIM...

Traiti-va viata, nu alergati dupa ea!
“Am fost doua saptamani la munte.E greu sa stai fata in fata cu muntele.Tu singur si el.Greu.E greu sa te intalnesti pe tine.Cu fricile, cu singuratatile si neputintele si mai ales cu efemeritatea ta.Hmm..si totusi ce eliberare sa stii ca intr-o zi nu va mai exista absolut nimic.Nici muntele asta impertinent, care pune intrebari dureroase…”
“mi-e dor de foarte multe lucruri pe care nu le mai gasesc in jurul meu.Mi-e dor de oameni delicati si buni.De oameni destepti si generosi.De educatie si traditie.Mi-e dor de bun simt si bunavointa.”

Nu stiu ce inseamna sa ajungi un mare scriitor.Nu sunt in masura sa critic, sa judec, sa etichetez.Insa Oana Pellea a deschis usa sufletului ei si ne-a invitat pe toti acolo.Ca un mare artist ce s-a dovedit a fi, ne-a explicat cat de simpla e viata si cat de mult o complicam noi.Ne –a aratat ca fuga noastra dupa non-valori ne costa si atunci nu avem dreptul sa mai lacrimam ca vrem un loc mai frumos in care sa ne gaseasca dimineatza.
Nu am cunoscut-o nciodata.Nu am avut fericita ocazie de a o vedea pe scena, “acasa” la ea.Nu am privit-o niciodata in ochi…insa intre paginile “Jurnalului”, mi-a dezvaluit o lectie de viata impresionanta.
Si mi-a dat un sfat pe care o sa-l urmez cu religiozitate:”Traiti-va viata, nu alergati dupa ea…”
Multumesc, Oana Pellea.

Sufletul-in rolul principal

“cand s-au stins reflectoarele si a inceput ritmul senzual al tangoului, am incremenit.am pus mana pe scaunul de langa mine.te cautam.apoi am vazut privirea din ochii lui si mana ei cum ii mangaia parul.sufletul mi s-a deshis.se pregatea de sarbatoare.azi mi-am sarbatorit inima.i-am oferit prin urmare tot ce am putut mai bun:.linitste, senzualitate, dragoste, muzica si zambet.”
Astea erau cuvintele mele scrise cu ceva timp in urma, prin octombrie cand am vazut prima data piesa “Nocturn Tango”.Sufletul dansa atunci si oamenii erau mai frumosi…si florile erau mai proaspete si strazile mai curate si pline de tineri care se tineau de mana.
Astazi, am revazut piesa.Pt ca ma aflam in fatza, in primele randuri iar spectatorii erau putini, m-am simtit alintata.Parca toti dansau pt mine.Profesionalismul s-a imbinat cu delicatetzea si nu mai stiam daca actorii isi joaca rolul sau piesa s-a terminat si participam in continuare la un dans al sufletelor, fara ca nimeni sa-si doreasca sa iasa din sala.E incredibil ce poate sa faca teatrul din noi.
Sunt oameni care nu au ajuns niciodata intr-o sala de spectacol.Oameni dragi mie.Nu stiu daca e de vina comoditatea sau educatia, dar, fara sa ma laud, cu atat mai mare imi pare victoria mea ca am reusit sa-i aduc azi acolo…in primele randuri.De azi vor stii ca in spatele cladirii mari, cu aspect cel putin ciudat, modernizat prea repede, stau niste profesionisti are-si pun sufletul pe tava.Caci atunci cand iesi din sala si afara sunt -10 grade si in loc sa te gandesti la drumul cel mai scurt spre casa, tie ti-e dor sa mai vezi, pret de macar o clipa, un cuplu dansand tango, inseamna ca cei doi au jucat rolul vietii lor.
Ascult tango-ul si il las sa-mi curga prin vene…si ma gandesc la cei care imi zambeau de pe scena! E un soi de multumire.E neputinta mea de a ma ridica in picioare, chiar si aici , in camera mea cea goala, pt a-i mai aplauda inca o data…

RAIUL...in versuri

Lumea din palmele noaste

Textul de mai jos nu-mi apartine!Deloc.Dar pt ca, citindu-l, am simtit in palma caldura unei maini, un sentiment pe care il uitasem, am decis sa-l public aici.
Am ales cele doua manusi,din imagine, pt ca fara ele mainile mele ar fi fost mult prea goale.La finalul lecturii o sa intelegeti alegerea mea.

10 degete...


Iti amintesti iubite cand usor imi atingeai mana spunand ca este fina si miroase a parfumul pe care tu adori sa il inspiri usor?
Degetele mainii mele....si ele te-au adorat si te-au iubit, te-au atins , te-au mangaiat...si de ce nu, uneori te-au ranit.,...
Degetele mele , 10 la numar, au facut viu jocul tantric al iubirii dintre noi, au facut real fiecare sarut pe care imi placea sa il simt atingandu-ti usor buzele, ce erau calde asemenea focului ce mocneste adesea in soba...
5 degete iti alunecau dimineatza in parul umed dupa un somn adanc, iar alte 5 te mangaiau usor pe piept,incercand sa te pregateasca pentru o zi grea...
Imi spuneai intr-o zi cand ne plimbam solitari pe strazile pustii si intunecate....ca 5 degete incap perfect in mana ta.... imi aratai prin privirea ta, cu ochii cristalini , cum chipul tau se odihneste cel mai bine in cosul celor 10 degete ale mele....
1 singur deget e de ajuns ca sa pot arata traiectoria sentimentelor noastre: tu -> eu
Cu cele 10 degete ma jucam in spuma de la marginea cazii ca sa ma potzi privi asemene „iubitei tale copile”
Iti amintesti, iubite, cand mi-ai cerut mana inainte de sarbatoare spunand ca pe degetul meu s-ar incadra perfect inelul de la tine...ce si acum luceste asemenea ochilor tai si se mentine pur asemenea sentimentelor noastre....iti amintesti?
10 degete inseamna : viata, atractie, chemare, mister ,mangaiere si drum.... eu le-am simtit pe toate....tu ce ai simtit?

3..2...1...punct si de la capat!

Uneori suport greu faptul ca sunt singura, aici.
In doi, e altceva."Doi" reprezinta deja "o lume". Nu-ti mai trebuie nimeni.
Singura, am, uneori, senzatia ca fac figuratie intr-o piesa de teatru:la masa, la scoala, intr-o cafenea...

Sa avem un an binecuvantat si sa ne gasim "lumea", sau sa o cladim, de la capatul ei, mana in mana..

LA MULTI ANI!