marți, 3 august 2010

IUBIM


Am scos capul din mocirla.Imi curge si fardul care se prelinge sub lacrima neputintei.Totul e confuz.Cand viata e urata, apasatoare sau nepasatoare, inchid televizorul iar telecomnda imi da impresia naiva ca butonul rosu poate opri timpul in loc si poate stopa toate nenorocirile din tara asta.
Ma detasez si ma relaxez.....

“Iubim”..., se numeste trilogia care ma trezeste.Care imi straneste emotie.
Imi declanseaza curiozitati pe care trebuie sa mi le alin.

“Viaţa fiecăruia dintre noi. Viaţa aceasta în care iubim. Torturaţi de griji şi nelinişti, iubim. Cu simţurile zdrobite şi sufletul vraişte, iubim. Înălţaţi la stele şi prăbuşiţi în noroi, iubim. Egoişti, cu inima scrijelită de patimi şi gelozie, iubim. Viaţa arată adesea mult mai prost decât literatura. Iubim.”
Octav Dessila

sâmbătă, 5 iunie 2010



stateam pe o stanca, la marginea lumii, si ne faceam promisiuni.Acum nu mai analizez vorbele oamenilor ci ochii lor.si de cate ori apare melodia asta in viata mea, imi vine in minte o privire ...de neuitat!

vineri, 4 iunie 2010

In cautarea inimii



Numai cine ajunge la Balcic, intelege de ce regina Maria a tinut neaparat ca inima sa sa ramana acolo, la malul Marii Negre, in castelul in care si-a trait ultimii ani din viata.
Popasul in istorie mi-a adus o mare bucurie; exact ca atunci cand un copil isi primeste, dupa multe insistente, jucaria preferata.
Cand m-am retras din gradina superba a castelului,am mai privit inca o data marea si ma gandeam, cu invidie, recunosc, la norocul pe care il au cei cu "sange albastru", intrucat isi pot alege locul de odihna al inimii...
Cei care stiu sa asculte povestea uneor valuri triste, de la capatul scarilor vechi, cu miros de istorie zbuciumata, pot afla lucruri pe care istoria le-a ascuns acolo, departe de cei care nu stiu sa-si aprecieze valorile trecutului.Si bine a facut.

Daca ai putea sa alegi un loc special in care inima sa ti se odihneasca pe vecie, unde ar trebui sa te caut?

sâmbătă, 8 mai 2010

Apus, proaspat, de soare


Pentru cei care isi fac timp si curaj sa astepte visele devin realitate.Toata zbaterea, tristetile si framantarile mele au ramas in spatele unei usi….Dincolo de ea, se afla cel mai mare vis al meu, implinit:o casa noua!!!
Desi viata mea abia acum incepe, simt o liniste interioara profunda si o bucurie imensa care ma face indiferenta fata de tot ce se intampla in jurul meu…
Am in suflet intiparita imaginea unui apus proaspat care a luat cu el toate nedreptatile lumii!
Iar astazi, a inceput o noua viata, cu alte ganduri, cu alte vise si cu proiectia unui rasarit de soare care a intrat indraznet in dormitorul meu pt a ma face sa deschid ochii, intr-o noua viata, zambind!

Atunci cand crezi in Dumnezeu, nu esti singur…

duminică, 11 aprilie 2010

Obsesie...



Ador melodia asta pt ca versurile ei trezesc din amorteala un suflet pietrificat!
Am vizionat clipul cu inima deschisa, dar i-am ascultat sfatul Rihannei:"close your eyes, sometimes it helps..."

duminică, 28 martie 2010

CADERE LIBERA...


Cu ochii inlacrimati, am trait astazi convingerea ca uneori oamenii au capacitatea de a se juca de-a Dumezeu.Ca viata ta, sau a celor la care tii,se afla la degetul mic al celor care traiesc in mizerie morala, care se vad pentru vesnicie in varful ierarhiei si uita, deseori, ca atarnam cu totii de un fir de ata.
Am pus atata suflet in munca mea de zi cu zi incat acum simt ca se prabuseste totul.
“E lupta altora”, s-au grabit sa strige cei din jur, insa vreau sa le demonstrez ca daca un singur gest de normalitate poate schimba ceva din mizeria asta, nu ma voi da la o parte, indiferent de urmari.
Ma gandeam la copii…la copii in general si la copiii implicati in povestea asta care ma macina…Au atata curatenie in suflete, incat poate ca o singura imbratisare de-a lor ar putea curata murdaria din oameni…murdaria din noi..si dintre noi…
Azi, este a doua oara in viata mea m-am indoit ca Dumnezeu mai exista.Ca ne mai priveste de acolo de sus.
Maine, incepe saptamana mare.Cea care precede Pastele.O sa-l rog pe Dumnezeu sa-mi ierte slabiciunea si sa-mi arate ca noi doi,eu si El, numai impreuna putem reusi!

vineri, 26 martie 2010

Despre dragoste: pana la cer si inapoi...


Ceasul ticaie in fiecare dimineata mult mai matinal decat creierul meu accepta debutul unei zile noi.Din patul gol ma arunc spre ceasca de cafea.ea imi intelege toate toanele de peste zi…”o sa fie o zi grea”, i-am spus…si ca de obicei si-a dat silita sa ma binedispuna.
Arunc o privire peste cd -ul cu muzica ce aseara reusise sa ma desprinda de realitate, insa in clipa urmatoare ma gandesc ca nu mai e timp de privit in urma..Masina e in fatza scarii: incepe o noua zi.Alaturi de mine merg oameni pe care nu-i cunosc.Ii stiu de foarte putin timp.
Intotdeauna ziua incepe cu o discutie banala, despre profesie, despre vremea de afara sau despre provocarile pe care viata ni le arunca in cotidian.
Pe bancheta din spate, colegul cel tanar imi explica despre increderea lui intr-o lume perfecta.”e ,copil inca”, imi spun deseori in gand , insa din respect, il ascult in continuare…astazi frazele lui nu au mai avut finalitate. Cuvintele s-au imprastiat prin masina pt ca ochii mi-au zburat la un peisaj superb:o barza si perechea sa isi aranjau cuibul de dimineatza.Mi-am adus aminte de vorba cuiva cunoscut, care imi spunea ca cine vede o pereche de berze isi va gasi perechea de curand…insa trec peste superstitia asta, o acopar cu un zambet si continui sa le admir prin oglinda.
Simt un sentiment extraordinar atunci cand vad ca natura se lasa descoperita. De multe ori nu avem ochi sa privim minunile pe care ni le ofera, pt ca suntem prea preocupati sa ne plangem soarta.
Intre timp, berzele si-au luat zborul, doar ca imi arate ce inseamna cu adevarat libertatea. Recunosc, in sinea mea, ca le invidiez. Dragostea si libertatea sunt doua lucruri dupa care am tanjit mereu. Nu cred ca fara ele putem fi intregi.
Le-am urmarit zborul pana cand s-au pierdut in departare.”Oare unde se duc?”, ma intrebam. Berzele nu stau niciodata ca noi, cu fazta la trecut si cu fundul catre viitor.un nou anotimp e un nou inceput si o lupta pt supravietuire.
Si cred ca nici nu mai conteaza unde ajung…cat de departe, sau cat de aproape…
Sunt convinsa ca maine, rasaritul soarelui ii va gasi -n acelasi cuib pe amandoi!